CUM VA PLACE?
EU SUNT CEL CE V-A FACUT?
SAU NATURA V-A CREAT ?
NE-STIINTA
La capatul stiintei se afla intotdeauna vezi bine, nestiinta. Si pentru ca de foarte multe ori cate un om de stiinta ateu, enuntand o noua teorie "stiintifica", crede ca M-a apucat pe Mine de picior, altul curand ii va da peste mana si va incearca el, cu o alta teorie sa Ma prinda mai bine. Asa se nasc si mor teorii, cercetatori, academicieni, paradigme si credinte... Chiar daca le cunoasteti, hai sa ne mai uitam putin peste ele! Bine?
Suntem copiii extraterestrilor? Originea extraterestra a vietii pe Pamant (I)
Cum s-a intamplat? Cumva, la un moment dat, a aparut, pe
Pamant, ceva viu. Ce simplu suna, si ce incredibil de complicat este!
Atat de complicat incat, dupa mii de ani de reflectii si sute de ani de
cercetari, ramane inca neinteles. Tot ce avem sunt ipotezele.
Explicatii vechi,
experimente moderne
La urma urmei,
explicatia venirii si a devenirii noastre pe
acest Pamant e cel mai mare dintre mistere, e enigma
suprema. In masura in care lucrurile neexplicate pot fi considerate
miracole, ivirea vietii e cel mai mare miracol - un miracol pe care
incercam totusi sa-l explicam in termenii stiintei. Si pe masura ce
avansam, constatam, la fiecare pas, ca lucrurile sunt chiar mai
miraculoase decat pareau la inceput.
Teorii asupra originii vietii pe Pamant sunt multe, mai ales ca
diversele conceptii se imbogatesc, neincetat, cu tot felul de
variante. Fiecare proiect de cercetare aduce o variatie, schimba un
amanunt si creeaza, practic, o noua teorie. In linii mari, toate
pot fi clasificate in 4 categorii.
Creationismul, generatia
spontana, evolutionismul si panspermia sunt cei patru stalpi pe
care se sprijina vastul conglomerat al ipotezelor.
Teoriile creationiste au fost primele; sunt,
asadar, cele mai vechi si sunt remarcabile prin persistenta lor.
Esenta lor e binecunoscuta:
cineva sau ceva, o fiinta sau o
forta supranaturala, a creat tot ceea ce exista viu in
natura. Fiecare cultura isi are versiunea sa proprie;
monoteiste sau politeiste, religiile lumii includ, ca elemente de
baza, mituri legate de aparitia vietii. Nenumarate povesti despre
timpurile mitice ale inceputurilor presara istoria nescrisa si
inchipuita a lumii, incrustate adanc in imaginarul colectiv si in
memoria popoarelor.
Teoria generatiei spontane, care a persistat in
paralel cu ideile creationiste ale ultimelor doua milenii, e o alta
veche "explicatie" a unor lucruri care, mult timp, au fost
inexplicabile, din cauza insuficientei dezvoltari a stiintei si a
tehnnologiei.
Inca din Antichitate, apoi de-a lungul intregului Ev Mediu si pana
la jumatatea secolului al XIX-lea, se credea ca
anumite
forme de viata pot sa apara "de la sine", in anumite
conditii. De obicei era vorba despre vietuitoare nu prea
indragite si despre conditii nu prea… igienice. Adesea, conditiile
necesare pentru ca viata sa apara… asa, pur si simplu, aveau
legatura cu materiile organice in descompunere, cu putreziciunea,
balegarul si alte mizerii. In orice caz, credinta era foarte
raspandita.
Dupa secole de controverse, a fost nevoie, in cele din urma, de
geniul lui Pasteur ca sa puna punct disputei. In 1859,
Academia Franceza de Stiinta a pus la bataie un premiu pentru cel
mai bun experiment care sa confirme sau sa infirme ipoteza
generatiei spontane. Castigatorul a fost Louis Pasteur, cu
celebrele sale "flacoane cu gat de lebada", in care a
realizat un experiment ce arata clar ca, in materia organica
organismele vii nu apar in nici un caz de la sine, ci vin de
undeva, iar daca nu pot intra acolo, atunci acolo nu apare nimic
viu si gata! A fost un experiment stralucit, care a demonstrat atat
falsitatea teoriei generatiei spontane, cat si faptul ca
microorganismele sunt peste tot - chiar si aerul care ne inconjoara
e plin de ele.
Stiinta, ca
alternativa
Cand creationismul se clatina si teoria generatiei spontane
primeste o lovitura mortala, ce le ramane oamenilor care simteau ca
dincolo de explicatiile facile oferite de creationism exista si
altceva, un univers ce trebuie si merita explorat, nu doar acceptat
cu usurinta?
In zorii secolului XX, teoriile evolutioniste
aveau sa umple acest gol. In istoria stiintelor, ipotezele
"materialiste", evolutioniste asupra originii vietii pe Terra sunt
printre cele mai de seama creatii umane ale tuturor timpurilor. In
acelasi timp rezultat si punct de pornire a nenumarate stradanii
stiintifice, ele stau si azi la baza celor mai ample si mai
sofisticate cercetari din vastul camp al biologiei.
In linii mari, ele sustin ca
materia vie ar fi evoluat din
materia anorganica prin procese chimice, sub influenta conditiilor
specifice existente pe Terra in perioadele
corespunzatoare.
In anul 1953,
faimosul experiment Urey-Miller (un
amestec de gaze - cele presupuse a fi fost prezente in atmosfera
Terrei la vremea cand aparuse viata - si apa a fost supus unor
descarcari electrice cu tensiunea de 60.000 volti) a confirmat
unele teorii anterioare (Oparin, Haldane) si a dovedit ca,
din materia anorganica puteau sa apara, in anumite
conditii, substante organice, molecule ale vietii, care ar
fi putut lua parte, ulterior, la procesele prebiotice care ar fi
dus la aparitia lumii vii.
In acelasi fantastic an 1953, care pare sa fi fost un an de varf
pentru cercetarile asupra misterelor vietii,
Watson si
Crick au descoperit structura moleculei de AND, celebrul
dublu helix reprezentat pe mai toate copertile cartilor in care e
vorba despre genetica. Descoperirea - epocala - a fost recompensata
cu Premiul Nobel (Watson, Crick si Wilkins, 1962) si a inaugurat un
nou camp de cercetare: biologia moleculara.
Impreuna cu noul domeniu al chimiei prebiotice, deschis de
cercetarile lui Miller si Urey,
biologia moleculara este
unul dintre fronturile majore pe care se poarta la acesta ora
batalia stiintifica pentru descifrarea tainelor
vietii.
Laboratoare din intreaga lume desfasoara programe de cercetare
care, pornind de la de la ipoteza Oparin-Haldane -
viata
este produsul unei evolutii chimice - incearca sa lumineze
punctele obscure ale teoriei, gasind explicatii pentru ceea ce este
inca de neinteles.
In special, ramane inca nelamurita problema "marii treceri":
cum s-a ajuns de la moleculele organice la primele
celule? Ei bine, aici avem avem o problema de tipul ce a
fost mai intai: oul sau gaina? Iar raspunsurile sunt… tot
ipoteze.
Doua scoli de gandire se confrunta, una sustinand ca mai
intai au aparut acizii nucleici, sub forma unor catene de ARN,
relativ scurte, care au coordonat formarea proteinelor; cealalta,
respingand ideea unor molecule "nude" de acizi nucleici, sustine ca
mai intai trebuie sa fi aparut un metabolism primitiv,
intr-o structura cat de cat asemanatoare cu o celula, care ar fi
oferit mediul propice aparitiei ulterioare a replicarii ARN.
Cea dintai dintre ipoteze - "la inceput au fost acizii nucleici -
s-a dezvoltat sub forma asa-numitei
ipoteze a "lumii
ARN". Potrivit acesteia, ar fi fost posibila formarea
spontana a unor catene scurte de ARN care ar fi fost capabile sa-si
catalizeze propria replicare. Datele experimentale ofera cateva
puncte de sprijin teoriei: ARN este capabil sa se replice cu
usurinta, sa inmagazineze informatie, dar si sa actioneze ca o
enzima (numita ribozima) pentru a cataliza replicarea. Totusi,
ARN este sensibil la actiunea radiatiilor ultraviolete,
anumite componente ale sale sunt instabile etc…. sunt multe puncte
slabe, care fac sa se clatine aceasta teorie. Teoria
moderna a "lumii ARN" presupune ca ar fi existat o molecula mai
simpla capabila de auto-replicare; diversele ipoteze pe care se
sprijina aceasta teorie au fost testate prin experimente de
laborator, dar, din pacate, nu au putut fi gasite sedimente
geologice atat de vechi care sa poarte dovezi credibile a ceea ce
s-a intamplat acum 3,8 miliarde de ani.
In cealalta tabara - a adeptilor ideii ca mai intai a aparut
metabolismul - circula
numeroase modele teoretice care
incearca sa explice formarea primelor incinte inchise (
asemeni celulelor inconjurate de membrana) in care s-au putut
desfasura reactii chimice - un fel de metabolism primitiv. Unul
dintre ele,
teoria bulelor, aduce in minte
imaginea valurilor care, lovindu-se de tarm, produc o spuma
alcatuita din nenumarate bule. Ar fi fost posibil ca substantele
organice din apa sa fi fost concentrate la tarm in acest mod. Iar
unele dintre aceste substante - cele lipidice - pot forma spontan,
datorita structurii speciale a moleculelor lor, un strat dublu in
jurul unei bule de apa cu substante organice - si iata o prima
schita a membranei fosfolipidice bistratificate a celulelor.
Adaugarea unei substante proteice ar fi crescut stabilitatea si
rezistenta acestei membrane.
De o jumatate de secol, biologii evolutionisti din diferite scoli
de gandire continua sa lucreze asupra acestor teorii, criticand
deficientele unora, realizand experimente care confirma sau infirma
anumite ipoteze, tendinta fiind, la ora actuala,
crearea
unor modele hibride. Intrucat fiecare teorie are punctele
ei slabe - amanunte inca neexplicate, datorita lipsei dovezilor
obiective - cercetatorii incearca sa imbine partile tari, luand,
din mai multe teorii, ceea ce poate fi argumentat stiintific si
creand, astfel, modele combinate.
Viata sa fi venit, totusi,
din cer?
In fata dificultatii de a demonstra, deocamdata, in mod
indubitabil, faptul ca viata pe Pamant este produsul unei evolutii
chimice, nu e de mirare ca apar explicatii alternative, care
reprezinta un fel de "scurtatura".
Daca inceputul n-a avut
loc pe Pamant? Daca viata ne-a sosit oarecum "de-a gata",
in chipul unor forme primitive, dar inzestrate cu tot ceea ce le
trebuia pentru a metaboliza resursele mediului, pentru a se
autoreproduce, intr-un cuvant pentru a fi considerate vii?
Termenul de panspermie si teoria insamantarii Pamantului
cu germeni extraterestri nu sunt ceva nou. Ambele sunt
creatia filosofului grec
Anaxagoras, care, ca toti
contemporanii sai, credea ca
a crea viata din materia
neinsufletita era un privilegiu al zeilor. De aceea,
sustinea el, viata n-ar fi putut ajunge pe Pamant decat venind de
undeva de departe, dintr-un spatiu locuit de divinitatile
creatoare. Dupa cum se vede, panspermia lui Anaxagoras tinea si de
o conceptie creationista, iar daca astazi termenul a fost pastrat,
intelesul sau e totusi diferit de cel din Antichitatea greaca.
Adeptii moderni ai panspermiei (numita, cu un termen mai
actual, exogeneza) considera ca viata a aparut pe Terra datorita
unor forme precursoare transportate de meteoriti sau de praful
cosmic. Moderatii sustin ca e posibil ca nu ne fi venit
de-a gata niste vietuitoare - de pilda, organisme unicelulare
primitive -, ci doar anumite molecule organice care stau la baza
materiei vii; acestea ar fi putut aparea pe alte corpuri ceresti in
conditii potrivite, si, ajunse pe Pamant, au gasit conditii propice
pentru a lua parte la un proces ce a avut ca rezultat ivirea
primelor vietuitoare. La capatul opus al spectrului,
aripa
radicala a simpatizantilor acestei teorii sustine chiar varianta
insamantarii intentionate a Pamantului cu germeni ai
vietii, de catre o civilizatie extraterestra mult mai
avansata decat cea a pamantenilor.
Dar, mai intai avem motive sa credem ca in spatiul de dincolo de
atmosfera terestra ar exista viata, sau macar molecule organice din
cele care ar fi putut sa stea la baza aparitiei vietii pe
Pamant?
Da, spun cercetatorii, si aduc ca argumente cateva descoperiri care
au facut valva. Astfel, Dave Deamer, de la Universitatea din
California, a analizat
bucati dintr-un meteorit cazut in
anul 1969 in apropierea localitatii Murchison din Australia.
Savantul a anuntat ca meteoritul continea aminoacizi
(substantele din care sunt alcatuite proteinele)
si acizi
grasi (componente principale ale membranelor celulare la
organismele terestre).
NASA a anuntat in repetate randuri (1996, 1997, 1999, 2000,
2004…) ca ar fi descoperit
urme fosile ale existentei unor
microorganisme in roci provenite din spatiul cosmic, unele
dintre acestea de pe Marte, ceea ce explica interesul enorm pe care
Agentia Spatiala Americana il arata in ultima vreme Planetei Rosii.
Cercetarile recente arata ca viata a aparut rapid pe Pamant, curand
(la cateva sute de milioane de ani) dupa formarea planetei (care ar
fi avut loc acum cca. 4,5 miliarde de ani); or, spun adeptii
panspermiei,
e imposibil ca lucrurile sa fi mers atat de
repede, sa se fi trecut de la materia inerta la materia vie intr-un
timp atat de scurt, doar prin combinatii intamplatoare si
selectie naturala. Mai plauzibil este ca Terra sa fi primit din
spatiu ingredientele necesare, macar "semipreparate", sub forma
unor molecule organice complexe.
Alta intrebare: de unde ar putea proveni "germenii
vietii"? Cunoastem cateva corpuri ceresti care, dupa
cercetarile de pana acum, ar fi putut adaposti candva forme de
viata. Dupa informatiile culese de
cele doua
rovere trimise de NASA, pe Marte ar fi existat candva
apa. Europa, unul dintre satelitii lui Jupiter, pare a fi
constituit in buna parte din apa lichida.
Titan, cel mai
mare dintre satelitii lui Saturn, e bogat in compusi
organici. Si acestea sunt doar cateva din corpurile
ceresti pe care e posibil sa existe sau sa fi existat viata. Sunt
destul de aproape de noi si au fost investigate. Cand te gandesti
la miliardele de planete departate si necunoscute, nu pare deloc
imposibil ca de pe una dintre ele sa fi pornit cele dintai
organisme sau macar cateva molecule organice care, dupa o lunga
odisee prin nemarginire, sa fi nimerit, intr-o buna zi, pe o
planeta calduta, ospitaliera, pe care, departe de a pieri, au
prosperat si au evoluat intr-un chip uimitor.
(Articol preluat de pe descopera.ro)