OUL SAU GAINA, MI-E TOTUNA

CUM VA PLACE? 

EU SUNT CEL CE V-A FACUT?

 

SAU NATURA V-A CREAT ?

NE-STIINTA 

La capatul stiintei se afla intotdeauna vezi bine, nestiinta. Si pentru ca de foarte multe ori cate un om de stiinta ateu, enuntand o noua teorie "stiintifica", crede ca M-a apucat pe Mine de picior, altul curand ii va da peste mana si va incearca el, cu o alta teorie sa Ma prinda  mai bine. Asa se nasc si mor teorii, cercetatori, academicieni, paradigme si credinte...  Chiar daca le cunoasteti, hai sa ne mai uitam putin peste ele! Bine?

Suntem copiii extraterestrilor? Originea extraterestra a vietii pe Pamant (I)  

 

Cum s-a intamplat? Cumva, la un moment dat, a aparut, pe Pamant, ceva viu. Ce simplu suna, si ce incredibil de complicat este! Atat de complicat incat, dupa mii de ani de reflectii si sute de ani de cercetari, ramane inca neinteles. Tot ce avem sunt ipotezele. 

Explicatii vechi, experimente moderne

La urma urmei, explicatia venirii si a devenirii noastre pe acest Pamant e cel mai mare dintre mistere, e enigma suprema. In masura in care lucrurile neexplicate pot fi considerate miracole, ivirea vietii e cel mai mare miracol - un miracol pe care incercam totusi sa-l explicam in termenii stiintei. Si pe masura ce avansam, constatam, la fiecare pas, ca lucrurile sunt chiar mai miraculoase decat pareau la inceput.

Teorii asupra originii vietii pe Pamant sunt multe, mai ales ca diversele conceptii se imbogatesc, neincetat, cu tot felul de variante. Fiecare proiect de cercetare aduce o variatie, schimba un amanunt si creeaza, practic, o noua teorie. In linii mari, toate pot fi clasificate in 4 categorii. Creationismul, generatia spontana, evolutionismul si panspermia sunt cei patru stalpi pe care se sprijina vastul conglomerat al ipotezelor.

Teoriile creationiste au fost primele; sunt, asadar, cele mai vechi si sunt remarcabile prin persistenta lor. Esenta lor e binecunoscuta: cineva sau ceva, o fiinta sau o forta supranaturala, a creat tot ceea ce exista viu in natura. Fiecare cultura isi are versiunea sa proprie; monoteiste sau politeiste, religiile lumii includ, ca elemente de baza, mituri legate de aparitia vietii. Nenumarate povesti despre timpurile mitice ale inceputurilor presara istoria nescrisa si inchipuita a lumii, incrustate adanc in imaginarul colectiv si in memoria popoarelor.

Teoria generatiei spontane, care a persistat in paralel cu ideile creationiste ale ultimelor doua milenii, e o alta veche "explicatie" a unor lucruri care, mult timp, au fost inexplicabile, din cauza insuficientei dezvoltari a stiintei si a tehnnologiei.

Inca din Antichitate, apoi de-a lungul intregului Ev Mediu si pana la jumatatea secolului al XIX-lea, se credea ca anumite forme de viata pot sa apara "de la sine", in anumite conditii. De obicei era vorba despre vietuitoare nu prea indragite si despre conditii nu prea… igienice. Adesea, conditiile necesare pentru ca viata sa apara… asa, pur si simplu, aveau legatura cu materiile organice in descompunere, cu putreziciunea, balegarul si alte mizerii. In orice caz, credinta era foarte raspandita.

Dupa secole de controverse, a fost nevoie, in cele din urma, de geniul lui Pasteur ca sa puna punct disputei. In 1859, Academia Franceza de Stiinta a pus la bataie un premiu pentru cel mai bun experiment care sa confirme sau sa infirme ipoteza generatiei spontane. Castigatorul a fost Louis Pasteur, cu celebrele sale "flacoane cu gat de lebada", in care a realizat un experiment ce arata clar ca, in materia organica organismele vii nu apar in nici un caz de la sine, ci vin de undeva, iar daca nu pot intra acolo, atunci acolo nu apare nimic viu si gata! A fost un experiment stralucit, care a demonstrat atat falsitatea teoriei generatiei spontane, cat si faptul ca microorganismele sunt peste tot - chiar si aerul care ne inconjoara e plin de ele.

                                                              

Stiinta, ca alternativa

Cand creationismul se clatina si teoria generatiei spontane primeste o lovitura mortala, ce le ramane oamenilor care simteau ca dincolo de explicatiile facile oferite de creationism exista si altceva, un univers ce trebuie si merita explorat, nu doar acceptat cu usurinta? In zorii secolului XX, teoriile evolutioniste aveau sa umple acest gol. In istoria stiintelor, ipotezele "materialiste", evolutioniste asupra originii vietii pe Terra sunt printre cele mai de seama creatii umane ale tuturor timpurilor. In acelasi timp rezultat si punct de pornire a nenumarate stradanii stiintifice, ele stau si azi la baza celor mai ample si mai sofisticate cercetari din vastul camp al biologiei.

In linii mari, ele sustin ca materia vie ar fi evoluat din materia anorganica prin procese chimice, sub influenta conditiilor specifice existente pe Terra in perioadele corespunzatoare.

In anul 1953, faimosul experiment Urey-Miller (un amestec de gaze - cele presupuse a fi fost prezente in atmosfera Terrei la vremea cand aparuse viata - si apa a fost supus unor descarcari electrice cu tensiunea de 60.000 volti) a confirmat unele teorii anterioare (Oparin, Haldane) si a dovedit ca, din materia anorganica puteau sa apara, in anumite conditii, substante organice, molecule ale vietii, care ar fi putut lua parte, ulterior, la procesele prebiotice care ar fi dus la aparitia lumii vii.

In acelasi fantastic an 1953, care pare sa fi fost un an de varf pentru cercetarile asupra misterelor vietii, Watson si Crick au descoperit structura moleculei de AND, celebrul dublu helix reprezentat pe mai toate copertile cartilor in care e vorba despre genetica. Descoperirea - epocala - a fost recompensata cu Premiul Nobel (Watson, Crick si Wilkins, 1962) si a inaugurat un nou camp de cercetare: biologia moleculara.

Impreuna cu noul domeniu al chimiei prebiotice, deschis de cercetarile lui Miller si Urey, biologia moleculara este unul dintre fronturile majore pe care se poarta la acesta ora batalia stiintifica pentru descifrarea tainelor vietii.

Laboratoare din intreaga lume desfasoara programe de cercetare care, pornind de la de la ipoteza Oparin-Haldane - viata este produsul unei evolutii chimice - incearca sa lumineze punctele obscure ale teoriei, gasind explicatii pentru ceea ce este inca de neinteles.

In special, ramane inca nelamurita problema "marii treceri": cum s-a ajuns de la moleculele organice la primele celule? Ei bine, aici avem avem o problema de tipul ce a fost mai intai: oul sau gaina? Iar raspunsurile sunt… tot ipoteze.

Doua scoli de gandire se confrunta, una sustinand ca mai intai au aparut acizii nucleici, sub forma unor catene de ARN, relativ scurte, care au coordonat formarea proteinelor; cealalta, respingand ideea unor molecule "nude" de acizi nucleici, sustine ca mai intai trebuie sa fi aparut un metabolism primitiv, intr-o structura cat de cat asemanatoare cu o celula, care ar fi oferit mediul propice aparitiei ulterioare a replicarii ARN.

Cea dintai dintre ipoteze - "la inceput au fost acizii nucleici - s-a dezvoltat sub forma asa-numitei ipoteze a "lumii ARN". Potrivit acesteia, ar fi fost posibila formarea spontana a unor catene scurte de ARN care ar fi fost capabile sa-si catalizeze propria replicare. Datele experimentale ofera cateva puncte de sprijin teoriei: ARN este capabil sa se replice cu usurinta, sa inmagazineze informatie, dar si sa actioneze ca o enzima (numita ribozima) pentru a cataliza replicarea. Totusi, ARN este sensibil la actiunea radiatiilor ultraviolete, anumite componente ale sale sunt instabile etc…. sunt multe puncte slabe, care fac sa se clatine aceasta teorie. Teoria moderna a "lumii ARN" presupune ca ar fi existat o molecula mai simpla capabila de auto-replicare; diversele ipoteze pe care se sprijina aceasta teorie au fost testate prin experimente de laborator, dar, din pacate, nu au putut fi gasite sedimente geologice atat de vechi care sa poarte dovezi credibile a ceea ce s-a intamplat acum 3,8 miliarde de ani.

In cealalta tabara - a adeptilor ideii ca mai intai a aparut metabolismul - circula numeroase modele teoretice care incearca sa explice formarea primelor incinte inchise ( asemeni celulelor inconjurate de membrana) in care s-au putut desfasura reactii chimice - un fel de metabolism primitiv. Unul dintre ele, teoria bulelor, aduce in minte imaginea valurilor care, lovindu-se de tarm, produc o spuma alcatuita din nenumarate bule. Ar fi fost posibil ca substantele organice din apa sa fi fost concentrate la tarm in acest mod. Iar unele dintre aceste substante - cele lipidice - pot forma spontan, datorita structurii speciale a moleculelor lor, un strat dublu in jurul unei bule de apa cu substante organice - si iata o prima schita a membranei fosfolipidice bistratificate a celulelor. Adaugarea unei substante proteice ar fi crescut stabilitatea si rezistenta acestei membrane.

De o jumatate de secol, biologii evolutionisti din diferite scoli de gandire continua sa lucreze asupra acestor teorii, criticand deficientele unora, realizand experimente care confirma sau infirma anumite ipoteze, tendinta fiind, la ora actuala, crearea unor modele hibride. Intrucat fiecare teorie are punctele ei slabe - amanunte inca neexplicate, datorita lipsei dovezilor obiective - cercetatorii incearca sa imbine partile tari, luand, din mai multe teorii, ceea ce poate fi argumentat stiintific si creand, astfel, modele combinate.

Viata sa fi venit, totusi, din cer?

In fata dificultatii de a demonstra, deocamdata, in mod indubitabil, faptul ca viata pe Pamant este produsul unei evolutii chimice, nu e de mirare ca apar explicatii alternative, care reprezinta un fel de "scurtatura". Daca inceputul n-a avut loc pe Pamant? Daca viata ne-a sosit oarecum "de-a gata", in chipul unor forme primitive, dar inzestrate cu tot ceea ce le trebuia pentru a metaboliza resursele mediului, pentru a se autoreproduce, intr-un cuvant pentru a fi considerate vii?
Termenul de panspermie si teoria insamantarii Pamantului cu germeni extraterestri nu sunt ceva nou. Ambele sunt creatia filosofului grec Anaxagoras, care, ca toti contemporanii sai, credea ca a crea viata din materia neinsufletita era un privilegiu al zeilor. De aceea, sustinea el, viata n-ar fi putut ajunge pe Pamant decat venind de undeva de departe, dintr-un spatiu locuit de divinitatile creatoare. Dupa cum se vede, panspermia lui Anaxagoras tinea si de o conceptie creationista, iar daca astazi termenul a fost pastrat, intelesul sau e totusi diferit de cel din Antichitatea greaca.

Adeptii moderni ai panspermiei (numita, cu un termen mai actual, exogeneza) considera ca viata a aparut pe Terra datorita unor forme precursoare transportate de meteoriti sau de praful cosmic. Moderatii sustin ca e posibil ca nu ne fi venit de-a gata niste vietuitoare - de pilda, organisme unicelulare primitive -, ci doar anumite molecule organice care stau la baza materiei vii; acestea ar fi putut aparea pe alte corpuri ceresti in conditii potrivite, si, ajunse pe Pamant, au gasit conditii propice pentru a lua parte la un proces ce a avut ca rezultat ivirea primelor vietuitoare. La capatul opus al spectrului, aripa radicala a simpatizantilor acestei teorii sustine chiar varianta insamantarii intentionate a Pamantului cu germeni ai vietii, de catre o civilizatie extraterestra mult mai avansata decat cea a pamantenilor.

Dar, mai intai avem motive sa credem ca in spatiul de dincolo de atmosfera terestra ar exista viata, sau macar molecule organice din cele care ar fi putut sa stea la baza aparitiei vietii pe Pamant?

Da, spun cercetatorii, si aduc ca argumente cateva descoperiri care au facut valva. Astfel, Dave Deamer, de la Universitatea din California, a analizat bucati dintr-un meteorit cazut in anul 1969 in apropierea localitatii Murchison din Australia. Savantul a anuntat ca meteoritul continea aminoacizi (substantele din care sunt alcatuite proteinele) si acizi grasi (componente principale ale membranelor celulare la organismele terestre).

NASA a anuntat in repetate randuri (1996, 1997, 1999, 2000, 2004…) ca ar fi descoperit urme fosile ale existentei unor microorganisme in roci provenite din spatiul cosmic, unele dintre acestea de pe Marte, ceea ce explica interesul enorm pe care Agentia Spatiala Americana il arata in ultima vreme Planetei Rosii. Cercetarile recente arata ca viata a aparut rapid pe Pamant, curand (la cateva sute de milioane de ani) dupa formarea planetei (care ar fi avut loc acum cca. 4,5 miliarde de ani); or, spun adeptii panspermiei, e imposibil ca lucrurile sa fi mers atat de repede, sa se fi trecut de la materia inerta la materia vie intr-un timp atat de scurt, doar prin combinatii intamplatoare si selectie naturala. Mai plauzibil este ca Terra sa fi primit din spatiu ingredientele necesare, macar "semipreparate", sub forma unor molecule organice complexe.

Alta intrebare: de unde ar putea proveni "germenii vietii"? Cunoastem cateva corpuri ceresti care, dupa cercetarile de pana acum, ar fi putut adaposti candva forme de viata. Dupa informatiile culese de cele doua rovere trimise de NASA, pe Marte ar fi existat candva apa. Europa, unul dintre satelitii lui Jupiter, pare a fi constituit in buna parte din apa lichida. Titan, cel mai mare dintre satelitii lui Saturn, e bogat in compusi organici. Si acestea sunt doar cateva din corpurile ceresti pe care e posibil sa existe sau sa fi existat viata. Sunt destul de aproape de noi si au fost investigate. Cand te gandesti la miliardele de planete departate si necunoscute, nu pare deloc imposibil ca de pe una dintre ele sa fi pornit cele dintai organisme sau macar cateva molecule organice care, dupa o lunga odisee prin nemarginire, sa fi nimerit, intr-o buna zi, pe o planeta calduta, ospitaliera, pe care, departe de a pieri, au prosperat si au evoluat intr-un chip uimitor. 
(Articol preluat de pe descopera.ro)

GAURA MEA NEAGRA

Nu intotdeauna ceea ce este Sus este si Jos. 

Ar fi chiar culmea! 

Gaura

Am aflat alaltaieri de la conferinta de presa organizata de NASA cum ca gaura Mea neagra de la marginea Galaxiei este un obiect, mai precis un corp Ceresc. Ei, ca sa vezi! Si mergand logic dupa definitiile voastre neinspirate am inceput de-atunci sa-mi pun intrebari, in joaca evident, caci le cunosc deja raspunsul. Pai mai oameni buni, mai crestinilor, daca gaura este un obiect si daca Eu v-am facut dupa chipul si asemanarea Mea, inseamna ca, luandu-ma dupa mintea voastra, v-am creat pe voi oamenii ca pe niste cyborgi, parte fiinta inteligenta, parte obiecte. Sau invers!? Corect? Oh Jesus Maria! Oh Sancta Simplicitas! Logica voastra umana rasfranta asupra Mea ar conduce la concluzia ca si Eu sunt alcatuit asemeni voua. Si da si ba, Va zic voua. Afirm ca da, si-aici nu sunteti foarte departe de Adevar, caci iata, Eu sunt Una cu Creatia mea, cu Universul dar in acelasi timp afirm ca ba, caci indubitabil Eu sunt Cel care a creat Universul, iar nu el pe Mine. Eu sunt Cel ce Sunt iar Universul care este :), este ceea ce este. Logic, ce mai!

si Sfincterul

Golul atrage plinul. Este o Lege a Mea descoperita si daruita voua in mod secret si misterios de preiubitul Meu Toth. Eu stiu a Ma feri. Partea de Creatie care nu imi mai este folositoare o reciclez prin condensare si absorbtie in Mine Insumi prin Gaura Neagra. Dar voi, copiii mei? Va rog dara, ca un Tata Ceresc ce Ma gasesc, sa fiti atenti ca atunci cand ganditi sau meditati pro_fund sa aveti grija ca nu cumva cazand pe ganduri si ridicandu-va de la Maica Pamant in Astral, sa va fracturati sira spinarii, caci atunci fiinta voastra va fi absorbita de propria voastra gaura neagra si va va proiecta fix in Shamballa. Nu putine au fost cazurile cand sub ochii invataceilor, maestrii intrati in meditatie au disparut subit. Credeti voi oare ca s-au dizolvat in Mine? Ei, as! Au implodat bietii! Si legat de aceste lucruri trebuie neaparat sa va spun un Mare Secret! Sa stiti copiii Mei ca atunci cand v-am mesterit pe voi, am fost precaut, caci v-am prevazut cu sfinctere. Caci doar un sfincter din toate cele-s, tine biata gaura neagra astupata  in asa fel incat, Golul sa nu mai atraga Plinul.  Dar mai stii la ce va poate conduce o meditatie despre iubire prea "profunda" dincolo de fizica_cautarii?

In orice caz sa stiti ca Toth v-a daruit numai Legile dar nu si exceptiile de la ele. Caci iata, Eu v-am facut un nemasurat favor atunci cand v-am creat.  In ceea ce va priveste am avut mare grija ca ceea ce este sus sa nu fie si jos, chiar daca Azazel, la unii dintre voi, uneori rastoarna ordinea fireasca a lucrurilor stabilita de Mine.

Am zis!

MARE E GRADINA MEA

DUMNEZEI IN FEL SI CHIP 

STAU SI MA GANDESC CATEODATA LA CE AM PUTUT SA FAC.... SI MA MINUNEZ. ASTA AM DORIT? MA UIT LA VOI, LA COPIII MEI SI MA APUCA ASAAAA... CA O TRISTETE EXISTENTIALA, UN SPLEEN SI-O DURERE DE SPLINA,  DE PARCA ATI VEDEA IN MINE... 

CHIAR ASA, MAI OAMENI BUNI! CE DOAMNE IARTA-MA (M-am iertat in secunda a doua! - si ia vedeti ce intelegeti voi de-aici, ca secundele Mele nu se potrivesc nici batute cu ale voastre) VEDETI VOI IN MINE DE VA DEDATI CU SERIOZITATE SI SMERENIE LA TOT CIRCUL ACESTA? NU AM FRATILOR UN ORGOLIU NEMASURAT CARE TREBUIE SATISFACUT. EU SUNT TOT CEEA CE VA TRECE PRIN MINTE CA SUNT, DAR CU OSEBIRE CEEA CE NICI CU GANDUL NU GANDITI CA AS PUTEA FI. EU MISC CUANTA SI UNIVERSUL. EU SUNT TOTUL, EU NIMICUL - EU SUNT CEL CE SUNT! 

Religia ca spectacol – ritualuri bizare in jurul lumii 

Se spune ca, la ora actuala, in lume, alaturi de atei, in numar de un miliard, exista 5 miliarde de persoane credincioase. Unii cred in Iisus Hristos, altii in Allah sau in Buddha, dar exista si cei care se inchina la spirite ale naturii, animale sau chiar … Maradona! Iata o selectie de ritualuri si festivitati bizare, surprinse de ochiul aparatului de fotografiat. 

1. O fi ocazia cu care a fost facuta, sau efectul fotografiei cu expunere lunga, ceea ce face acest instantaneu al Vesak Day - festivitatea cea mai importanta a Budismului, care celebreaza nasterea si disparitia lui Buddha - atat de sugestiv. Dungile luminoase sunt date de flacara lumanarilor purtate in procesiune de credinciosi: pe parcursul acestei festivitati, care are loc intr-o zi cu luna plina din luna mai, ei duc la temple ofrande: lumanari, mancare si flori (in imagine este surprinsa festivitatea in provincia Nakhon Pathom, in apropiere de Bangkok, Thailanda). Apoi arunca apa pe umerii statuii lui Buddha-copil, rugandu-se pentru purificarea umanitatii de aviditate, ignoranta si ura. 

2. Intreruperea ciclului reincarnarilor si fuziunea propriului suflet cu constiinta cosmica: pentru a atinge cat mai rapid aceste obiective aflate la baza hinduismului, asa-numitii "sadhu" (oameni ai binelului, oameni-sfinti, in sanscrita) renunta la orice bunuri materiale si pornesc la drum prin India si Nepal, traind din ofrandele primite de la credinciosi. Pentru a atinge comuniunea totala cu divinitatea, ei se abtin de la consumul de la alcool si carne, renunta la sex si practica anumite gesturi extreme: unii pot tine un membru ridicat si nemiscat ani in sir, pana cand li se atrofiaza, altii, precum membrii sectei Naga Baba, isi desensibilizeaza penisul folosindu-l pentru a cara bolovani. 

3. De obicei, simbolizeaza o natiune, o echipa, un grup de apartenenta. In Tibet insa, steagurile vehiculeaza mesaje universale de pace, compasiune, forta interioara si speranta. Aceste "steaguri de rugaciune", inscriptionate cu mantre, sunt inaltate in aer liber, in fata templelor si locurilor sacre, pe acoperisuri, pe poduri si in varful muntilor. Culoarea fiecaruia corespunde unui element, galben pentru pamant, verde pentru apa, rosu pentru foc, alb pentru nori, albastru pentru aer si cer. 

4. Mai multe ore petrecute "la machiaj", un strat gros de ceara intins pe piele, costume grele croite din nuci de cocos colorate si "constructii" voluminoase de acoperit capul, a caror inaltime poate ajunge chiar si la 6-7 metri; nu sunt putine "torturile" la care se supun "performerii" Theyyam-ului, un dans ritualic caracteristic statului indian Kerala. Dar la finalul laborioaselor lor pregatiri, eforturile le sunt recompensate: pe parcursul dansului, artistii intra intr-o comuniune profunda cu divinitatea (fenomen care variaza in functie de modalitatile si de regiunea in care se desfasoara ritualul), pana cand se identifica total cu aceasta. Dupa care, pana si o simpla atingere a dansatorilor este considerata miraculoasa. 

5. In fata unui curcubeu ca acesta (fotografiat in apropierea stadionului din Soweto, in Africa de Sud) anticii observatori ceresti se lansau in interpretari cat se poate de fanteziste. Potrivit mitologiei grecesti, de exemplu, acest cerc colorat era drumul parcurs de Iris, mesagera zeilor, pentru a livra mesajele zeilor Olimpului in casele muritorilor. Pentru hinduisti, curcubeul este insa arcul lui Indra, regele tuturor zeilor, conducatorul Deva-silor, zeul razboiului, zeul fulgerului si al furtunii, cel mai mare dintre razboinici, aparatorul zeilor si al intregii omeniri impotriva fortelor raului. Dar la ora actuala stim ca zeii nu au nicio legatura cu acest fenomen optic, provocat de refractia luminii soarelui, care traverseaza micutele picaturi de apa suspendate in aer dupa o furtuna. 

6. Aceasta tanara mireasa din India tocmai ce i s-a pus un inel pe degetul…de la picior. In Tamil Nadu, verigheta se poarta pe "aratatorul" piciorului. Conform traditiei, cele doua ineluse de argint, aplicate in timpul ceremoniei, de catre sot, pe degetele de la picioarele iubitei, au capacitatea de a-i favoriza o sarcina usoara. De evitat inelele de aur: pentru hindusi, metalul pretios este simbolul zeitei abundentei, Lakshmi, iar gestul de a-l pune la picioare, cea mai umila parte a corpului, este considerat o ofensa adusa divinitatii. 

7. Experti in alpinism? Pasionati de trekking? Nu tocmai. Ceea ce vedeti este un grup de pelerini indreptandu-se catre o stalagmita, un bloc de gheata cu forma alungita, care, potrivit traditiei, l-ar infatisa pe Shiva Linga, falusul sacru al zeului Shiva, simbol al potentei si fertilitatii. Curioasa efigie, aflata in pesterile Amarnath, la o inaltime de 3.888 metri, in Kashmir, este vizitata in fiecare vara de mii de pelerini si cupluri care-si doresc copii. 

8. Multi fotbalisti sunt idolatrizati de microbisti, dar unul singur se poate lauda cu un adevarat "cult" in onoarea lui! Doi fani ai lui Diego Armando Maradona au fondat in 1998, in orasul Rosario din Argentina, biserica lui Maradona, care la ora actuala numara mii de adepti din lumea intreaga. "Credinciosii" au si un set de porunci, precum "Iubeste fotbalul mai presus de orice!", si un calendar de festivitati si sarbatori liturgice. Din acesta nu lipseste Craciunul, care insa se sarbatoreste pe 30 octombrie (ziua de nastere a lui Maradona), prin proiectii publice de meciuri ale fotbalistului, pe ecrane gigantice. 

9. Ce bine totusi ca in aceasta moderna interpretare a jocului cu balonul rotund, regulile s-au schimbat! Se stiu putine lucruri despre acest joc antic, practicat de Maya si de alte populatii mezoamericane in urma cu peste 3.000 de ani. Fiecare popor il juca in felul sau, si se crede ca mayasii l-ar fi practicat ca pe un un soi de hokey (in imagine o varianta cu mingea in flacari). Cu o singura deosebire: potrivit unor cronicari ai epocii, distractia s-ar fi sfarsit de multe ori dramatic, meciurile incheindu-se printr-un ritual de sacrificiu: decapitarea unuia sau a mai multor jucatori. 

Citeste aici despre bizara lume a sporturilor traditionale!

10. Potrivit mitului, aceasta stanca legendara din sudul Birmaniei (Myanmar) atarna de un fir de par: se spune ca la baza ei s-ar afla un fir de par al lui Buddha. Legenda s-a nascut cel mai probabil atunci cand primii oameni au vazut gigantica roca (20 metri inaltime) suspendata in gol, si-au gandit ca numai ceva miraculos ar fi putut s-o tina in echilibru. Ca atare, in urma cu circa 2.000 de ani, i-au construit deasupra o pagoda (Kyaiktiyo). An de an, mii de budisti vin aici in pelerinaj. Ei lipesc foite subtiri de aur de roca, denumita de-acum Golden Rock. Un gest cam costisitor, dar unul obisnuit in traditia budista, prin care pelerinii fac dovada devotiunii lor fata de Buddha, sperand sa primeasca in schimb putin noroc. 

Vezi aici care sunt templele de basm de pe Pamant!

11. Cine stie daca Hua Chi, calugar tibetan trecut de 70 de ani, isi va lasa amprenta asupra istoriei. Pana una alta, a lasat doua (mai mici) pe podeaua unei manastiri din Tongren, China. Doua mii de rugaciuni pe zi, timp de 20 de ani, in acelasi loc, au sapat in pardoseala aceste urme adanci de 3 cm! 

12. Aceasta pasare nu este ceea ce pare a fi, ci un soi de calugar buddist "undercover", aflat in transa. In cadrul acestei zile de sarbatoare (Tsechu), pasarea reprezinta incarnarea unei divinitati protectoare, sarcina ei fiind aceea de a dansa fara a comite nici cea mai mica greseala. In Buthan, acolo unde a fost facuta aceasta fotografie, dansul este considerat o manifestare religioasa, o forma de meditatie care urmeaza, de milenii, acelasi ritual. A comite chiar si o sigura eroare reprezinta un sacrilegiu. 

13. Interzis sa te certi, sa minti si sa calomniezi. Pe parcursul lunii Ramadam, musulmanii practicanti trebuie sa se abtina nu numai de la mancare, ci si de la ganduri si actiuni rele, fumat si raporturi sexuale. Cel putin pana la asfintitul Soarelui. De-abia la apus, postul este intrerupt, iar inaintea cinei, musulmanii trebuie sa manance o curmala - deoarece asa facea profetul Mahomed -, sau sa bea un pahar cu apa. O metoda care, potrivit traditiei musulmane, i-ar obisnui pe credinciosi cu autocontrolul si disciplina. In imagine, un grup de musulmani adunati la o rugaciune in Mathura (India), pe parcursul Eid-al-Fitr, sarbatoarea inchiderii Ramadanului. 

14. Labele impreunate in semn de rugaciune. Despre acest pios catel pe nume Conan - fotografiat aici in manastirea Zen "Shuri Kannondo" din Naha, Japonia -, se zice ca ar fi invatat sa se roage imitandu-si stapanul: calugarul Joei Yoshikuni. Religia budista prevede respectul maxim acordat tuturor animalelor. O legenda spune ca, la moartea lui Buddha, toate animalele indurerate s-au adunat in semn de respect; in afara de pisici si de serpi, singurele vietuitoare care n-ar fi varsat nicio lacrima, atragandu-si oprobiul budistilor. 

15. Acest barbat s-a machiat in acest stil pentru o ocazie speciala: sarbatoarea lui Onam, o ceremonie foarte vivace si colorata, care cinsteste reincarnarea zeului Vishnu, si se desfasoara la Kermala, in India. Sarbatorile hinduiste sunt numeroase si foarte raspandite in intreaga Indie. Zeul unic Brahma are trei aspecte (Brahma, Vishnu si Shiva), fiecare avand diferite incarnari, numite si "avatar", care in sanscrita inseamna "descins". 

16. Ne aflam in Indonezia, unde niste studenti deghizati in maimute isi asteapta randul pentru a incepe dansul: nu este vorba despre un spectacol de teatru, ci despre un dans hindu in onoarea maimutelor, animale considerate sacre deoarece - spune legenda - ar fi ajutat un zeu sa invinga un demon. Pe vremuri, acest ritual avea loc noaptea, in secret; o forma de exorcism practicat, mai ales, in timpul epidemiilor de ciuma. In prezent, turisti si fotografi din toata lumea stau la coada pentru a asista la acest ceremonial straniu.

 

Autoarea articolului este Cecilia Stroe
Articolul este preluat de pe: www. descopera.ro

JOI GENEZA

Îmi place

Fii primul dintre prietenii tăi căruia să-i placă asta.

Simfonia nr. 5 ( Simfonia destinului )

Asculta mai multe audio diverse

ZBANGALA BANGALA  

ASTAZI JOI 3 NOIEMBRIE AM CREAT BLOGUL.

L-AM DENUMIT ZBANGALA BANGALA, CACI NIMENI NU INTELEGE NIMIC IAR TOT CE SE SPUNE DESPRE MINE ESTE O BANGALA ZBANGALA NERUSINATA.

O SA FIE O NOAPTE SI O SA FIE O DIMINEATA IAR MAINE VOI CREA DIVERSELE UTILITATI DE PE COLOANA DIN DREAPTA.
SI IAR O SA FIE O NOAPTE SI APOI IAR O DIMINEATA... SI UITE-ASA INCA PATRU ZILE LA RAND VOI MUNCI LA CREATIA MEA DE-MI VOR SARI CAPACELE.
IN CEA DE-A SAPTEA ZI MA VOI ODIHNI.

ASA CA TINETI MINTE VORBELE MELE SI VINEREA VIITOARE NU VA MAI DUCETI LA SERVICI PENTRU CA E ZI DE ODIHNA. DACA SEFII, PARINTII, SOTII, SOTIILE SI AMANTELE VOASTRE  NU VA CRED VA PORUNCESC SA-I TRIMITETI LA ARTICOLUL MEU.

DAR NICI PE BLOGURI SA NU VA PRIND, CA IADUL VA MANANCA.
AM ZIS.