STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

vineri, 8 iulie 2016

VINUL DIN CANA



EVANGHELIA DUPĂ ANUNAKI 
      Vinul din Cana Galileii©    


            Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El:
            - Nu mai au vin.
            A zis ei Iisus:
            - Ete na! Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.    
            Mama Lui a zis :       
            - Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu mine, mama ta !? Ce-s mojiciile astea!?        
         - Chiar aşa, a sărit şi Miriam din Magdala, nu ţi-i puţin aşaaaa...  de la obraz să vorbeşti cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria în halu’ ăsta!?
După ce că te-a crescut şi te-a şters la cur când erai mic, puţin respect, ce pana mea! Şi-apoi ea îţi zice de vin iar tu Batman, Batman, vorbeşti de ceasul tău... Ai băut ? Cât ai băut ?
            - Am băut, n-am băut, nu-i treaba ta, femeie, că n-am băut pe banii tăi!    
           
- Io cred că Tu ar trebui să fii mai respectuos cu mama Ta...          
            - Ia vezi! Ciocu mic!
Pâna una alta, tu eşti ucenica Mea şi nu numai. A zis Tata că dacă femeia vrea să-l înveţe pe bărbat, ea nu trebuie iertată şi trebuie să-i tai mâinile.    
            - Când a zis aşa ceva?           
            - Acum.
Chiar acum a zis. Io cu Tata una suntem şi dacă io vă spun ceva, să ştiţi că El a zis.    
            Mama Lui a zis Magdalanei:
            - Lasă-l dragă, că-i capsat, da-i băiat bun. Cred că de la postul prelungit i se trage.           
            Şi întorcându-se către ceilalţi le-a zis:         
            - Faceţi orice vă va spune!
            Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus:
            - Umpleţi vasele cu apă !      
           
- Ne-a zis mama Ta să nu te contrazicem. Rabi dragă, nu vezi că sunt pline cu apă !?            
            - Nu-Mi pasă ! Mai puneţi apă.
            Şi ei le-au umplut până sus iar apa din vase a început să se reverse.          
            - Gata, le-am umplut !           
            - Mai puneţi !
            - Unde Doamne iartă-mă să mai punem, că dau deja pe-afară !      
            - Umpleţi-le cu vârf !
            Iar ei le-au umplut cu vârf şi toţi s-au minunat iar El le-a zis:        
          - Acum căraţi-vă cu toţii de-aici că vreau să fac o minune şi nu vreau să se prindă nimeni de şmecherie. E prima Mea minune în public şi trebuie să-Mi iasă ca lumea. Hai, caramba!        
            - Şi noi învăţătorule, şi noi !?            au întrebat ucenicii Lui cu glas mieros.       
            - Voi în primul rând. Că taina Mea nu trebuie cunoscută de niciun muritor.          
            - Eu vreau să cunosc taina, a zis Iuda.          
            - Ţie în orice caz nu ţi-o spun, că tu o să-mi vinzi secretul.            
            - Nu-i adevărat ! Io sunt topit după mistere, taine şi secrete. Mie alea cu daci îmi plac cel mai mult, da’ şi ale Tale sunt miştoace. Să mor io dacă scot vreo vorbuliţă.       
            - O să mori spânzurat, oricum Iudo, i-a zis El. De mâna ta o să mori. O să-ţi legi funia de-un măslin în Grădina Ghetsimani. 
            - Hai, hai, lasă vrăjeala şi lucrăturile la subliminal că io n-am conştiinţă. Spune-ne mai bine cum ai să faci, că oricum, nimeni nu pleacă neciuruit de-aici. Nici măcar Tu!   
            - Iuda ieşi afară!        
            - Ete că nu vreau, ce-o să-mi faci?   
      - Taci mă boule, nu-l mai mânia pe Dumnezeu! i-au zis ucenicii. Lasă-L pe învăţător să se concentreze, că altfel o să-i iasă o minune proastă. 
           - Ce-o să-ţi fac...!? Dacă nu asculţi cuvântul Meu şi poruncile pe care ţi le dau şi respingi Legile Mele, voi aduce teroarea peste tine, voi împrăştia bolile şi febra care îţi va distruge vederea şi îţi va lua puterea, aia o să-ţi fac.           
            - Nu cred. Tu învăţătorule eşti bun, milostiv şi de oameni iubitor. N-ai tu inima aia.           
            - Iubitor!? Iubitor zici!? Voi trimite împotriva ta animalele sălbatice, iar ele îţi vor lua copiii şi îţi voi distruge turmele de animale şi o să vă împuţinaţi atât de mult încât străzile vor fi pustiite.           
            - Doamne, da’ io n-am turme de animale, păcatele mele, nici măcar o capră nu am. Aş vrea io, da’ uite că n-am, că dacă aş fi avut mi-aş fi cumpărat cu ea o nevastă ca a mirelui Simon Zelotul. Şi nici copii nu am, că mie îmi plac arginţii, nu copiii. Da’ nici arginţi nu am, chiar dacă sunt în limbă după ei. Aici ai cam dat chix cu ameninţările, sunt sărac lipit. Mai încearcă, mai încearcă!       
            - Dacă nici aşa nu vei asculta de cuvântul Meu, atunci oftica şi ranchiuna Mea nu vor cunoaşte margini şi voi fi şi Eu bulangiu faţă de tine şi te voi pedepsi de şapte ori pentru păcatele tale.
Şi vei mânca tu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale.    
            - Doamne, ce să mai zic, că văd că n-am cu cine. Tot nu vrei să-nţelegi că io nu am copii...!? Îmi reciţi aici după ureche versete din Deuteronomul cu ce-a zis Moise că i-ar fi zis lui Yahwe pe vremea lu’ Pazvante, da’ nu ţine. Nu-i stilul Tău.           
            - Io cu Tata una suntem, s-a încruntat la el Iisus.     
            - Da, da, bine, bine... e ca Tine. Iaca plec şi te las să-Ţi faci minunea.       
           Ucenicii şi slujitorii au ieşit cu toţii iar Iisus când a văzut că nu a mai rămas nimeni în încăpere s-a apropiat prudent de vase. După câteva minute s-a dus după ei şi le-a zis: 
            - Haideţi băi băieţi să vă fac cinste! Mi-a ieşit un cabernet vârtos, să-ţi baţi copiii. Sânge de taur, o minune, nu alta!     
            - Cum adică să-ţi baţi copiii?
            - Pardon, mi-a ieşit unn vin lăsaţi copiii să vină la Mine, nu-i mai bateţi! 
            - Aaaaai de karma mea! a exclamat Petru, ştergându-şi vinul de pe barbă. Nu pot să mă opresc... Iudo toarnă!       
            - Ce vrei să insinuezi? l-a întrebat Iuda Iscarioteanul cu o privire de şacal. Învăţătorule, aş umple şi burdufu’ ăsta, s-avem în deşert. Pot s-o fac?      
         - Lasă bă, nu-L mai întreba, umple-l şi gata, că vedem noi când ajungem acolo, i-a zis Iosif, umplându-şi pentru a treia oară cana cu vin.         
            - Ia uitaţi-vă la Mucea ce le mai trage la măsea...! Iosifeeee... ia-o-ncet băi băiete că eşti crud, nici tuleiele nu ţi-au dat.
O să ţi se facă rău şi-o să te cărăm în spate, a zis Andrei.           
            - Simoane, a’ncoa’ să bei cu noi, a zis Iuda, văzându-l pe mire cum umblă de-a buşilea, căutând parcă ceva.
Băăăăăăă... nu te mai uita sub fusta Mărioarei Magdalena, că te spun învăţătorului şi-o să vezi tu pe dracu’ dacă se mânie!
            - Gata, sărişi tu repede cu datu-n gât, i-a ripostat Matei vameşul. Da’ lasă-l frăţicule să se uite că şi tu te-ai uitat! Toţi ne-am uitat...
Nu-i păcat să te uiţi, păcat este să pui mâna.           
            Simon Zelotul, care intrase între timp în încăpere atras de mirosul vinului şi se amestecase între ei, nu-l băgă în seamă pe Iuda. Continua să foşgăie şi să-i împingă, ba pe unul, ba pe altul ridicând din când în când ridica capul şi adulmecând vasele cu vin.       
            - Lasă-l în pace pe mire, că s-a pilit, a zis Iacov fiul lui Alfeu.       
           
- Ce cauţi aici, printre picioarele noastre Simoane? l-a întrebat Levi.        
            - Îmi caut jumătatea, a răspuns Simon Zelotul.        
            - Ha, ha, ha, ţi-au furat mireasa, fraiere? l-a întrebat Tadeu.           
            -  Nu măi băieţi, nu mi-a furat nimeni nevasta, ci jumătatea de vadră de vin pe care o pitisem aici mi-a manglit-o careva.
Nu că ar fi fost cine ştie ce de capu’ vinului, da’ acum când crapă toţi de sete, mi-ar fi prins bine. Şi oricum, nu sunt suficient de beat pentru noaptea nunţii. N-aţi văzut-o careva ?          
            Atunci Iisus i-a zis lui Simon:          
            - Da’ dacă-Ţi dau io o vadră în locul jumătăţii ăleia pe care n-o găseşti, ce-ai zice?           
            - Ţi-aş pupa şi tălpile, învăţătorule! 
            - Dar dacă ţi-aş da două vedre?         
            - Două vedre, uauuuuu...! Să nu-mi spui mie Simon Zelotu’ dacă nu m-aş lăsa pe loc de haiducie şi n-aş mai tâlhări şi omorî niciun roman!       
           
- Dar trei vedre? Sau na, hai să zicem cinci vedre.  
            - Aaaaa... pentru cinci vedre de vin io sunt în stare să merg cu Tine şi până la capătul Pământului.   
            - Păi şi mireasa?        
            - Mireasa? Îi dau şi ei o vadră din alea cinci şi nici n-o să bage de seamă că m-am cărat.  
            - Aşa să faci. Uite, ia aici de la Mine cinci vedre, partea ta şi te-aştept în capu’ satului la sfârşitul nunţii când începe bătaia.           
           
- Bine, am să vin, da’ pot să-l gust, că-mi lasă gura apă?    
           
- Gustă, gustă, nu te sfii!       
            - Moamăăăă, ce vin..!!!         
            - E Murfatlar, i-a răspuns Iisus.        
            - Nu ştiu să spun cuvântul ăsta, da-i tare bun. Tu l-ai făcut? a întrebat Simon Zelotul pe Iisus.          
            - Da băi Simoane, învăţătorul l-a făcut, ce te miri aşa, i-au răspuns ucenicii, care nu mai pridideau cu băutul.       
            - Din ce l-a făcut?      
            - Din apă chioară l-a făcut. Ia şi bea şi nu mai pune atâtea întrebări.          
            - Doar din apă?          
            - Eeeei... şi niscai energie cristică, i-a răspuns Iisus.           
            - Ce-i aia energie cristică?    
          - Este o energie aurie de conştiinţă cristică, aurie şi ea, pe care o am numai Eu, namastienii şi bineînţeles extratereştrii evoluaţi care ne vor binele.          
            - Extratereştri ştiu, da’ conştiinţa ce este?   
            - Nu se ştie exact ce este, dar important este că este. cei care n-au. Toată lumea are, înafară de cei care n-au. Iar şi mai important este că este aurie.     
            - Doar atât!? s-a mirat iarăşi Simon Zelotul, apă şi energie cristică?         
          - Să vă spun, să nu vă spun... !? Vă spun, le-a zis Iisus. Adevăr grăiesc vouă, am mai pus nişte prafuri magice colorante şi aromatizante artificiale şi îndulcitori sintetici, pe care mi le-a adus din viitor unu, Ştefănescu, na !
            - Ce înseamnă sintetici?        
           - Băi, lasă-ne bă învăţătoru’ oenelog în pace, nu-l mai sâcâi cu întrebările tale prosteşti, s-a supărat Petru.   
            - Lasă-l mă Petrică, nu vezi că vrea să evolueze spiritual? l-a apostrofat Iisus.
Măi băiete, i-a zis El lui Simon Zelotul, sincer !? Habar n-am, că n-am fost curios să-l întreb pe Ştefănescu care mi-a zis să pun neapărat şi nişte prafuri cu nume drăceşti în el şi nici nu Mă interesează de fapt să ştiu ce înseamnă. Minunea e minune, mai ales când vine din viitor şi nu se caută la cuvinte.         
           
- Ce cuvinte, ce cuvinte? s-au interesat deodată toţi ucenicii, zi-ne şi nouă!          
           - Omul meu din viitor parcă vorbea în limbi, le-a răspuns Iisus. Zicea amoniu cuaternar, argint şi sărurile lui, acid monocloracetic, săruri de sodiu cu esterii lor, aldehidă formică si sărurile ei, paratoluen, mă rog, chestii de-astea, care au dat gust şi consistenţă vinului.          
            - Da’ ce-nseamnă toate aceste cuvinte ? a-ntrebat Simon Zelotul.  
            - Bă eşti prost !? l-au repezit ucenicii. N-ai auzit că sunt cuvinte satanice?
Ia ia-ţi tu vedrele şi cară-te de-aici, că te-aşteaptă mireasa.    
           
După ce Simon a dispărut în grabă cu cele cinci vedre de vin, ucenicii s-au pus pe chefuit.    
            - Da’ nu te doare capu’ de la vinu ăsta?, s-a interesat Iuda, dând pe gât cea de-a şaptea cană cu vin.
E al dracului de tare...    
            - Te doare, te doare, ca după orice minune, n-ai ce să faci, i-a răspuns Iisus. Voi n-aţi văzut că Eu doar l-am gustat, l-am mai dres puţin şi-apoi n-am mai băut deloc?           
            - Da’ pe noi de ce ne-ai lăsat? L-au întrebat  ucenicii.        
       - Păi cum să înţelegi o minune divină, dacă nu o guşti? le-a răspuns El. Şi-acum gata cu poivăiala, să ducem totuşi bunăciunea asta de vin la masă că behăie toţi de sete. Mâine ne sculăm devreme că avem treabă să ne rugăm în pustie, că dup-aia, zilele următoare mai am de făcut o minune.           
           
- Ce minune, ce minune?      
            - Trebuie să blestem un smochin de pe marginea drumului, care nu face roade.    
            - Păi în anotimpul ăsta, niciun smochin nu face smochine, a îndrăznit Iosif.         
            - Şi ce dacă? E pe lista Mea de minuni şi trebuie s-o bifez.            
            Zicând acestea, Iisus s-a sculat, a chemat slujitorii, le-a arătat vinul şi le-a poruncit:            
            -  Scoateţi acum şi aduceţi nunului.
            Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, şi i-a zis:
            - Băi Simoane, băi băiete, nu-i frumos ce-ai făcut. Orice om de bun simţ pune întâi vinul cel bun şi numai după ce se chitrofonesc bine oaspeţii şi nu mai ştiu de capu’ lor, pune pe cel mai slab. Dar tu ne-ai dat încă de la început o poşircă ordinară şi ai ţinut vinul cel bun până acum.    
            - Să-ţi fie ruşine, măgarule, că nici şampanie şi caviar nu ne-ai dat, a sărit cu gura la el şi socrul mic. Chirnogule!
            - Auzi bre, nea tată socrule, i-a răspuns Simon Zelotul, să-ncremenesc dacă ştiu despre ce vorbeşti. Dacă n-ai fi tatăl soţiei mele aş pune slugile să te scoată în şuturi de-aici. Zi mersi că te-am scăpat de piatra din casă. Cinci capre m-a costat fata ta, iar tu vreai cincisprezece, şi pe cine, taman pe-aia frumoasă pe care o vream io de fapt.
Cinşpe capre? De unde atâtea capre!? Da’ ce-s io, regele păstor David? Pân’la urmă ţi-am luat-o p-asta şantalie, chioară şi beţivă, care nici măcar două capre nu face.      
            - Ba şapte face. E toantă şi beţivă, nimic de zis, da’ şapte face, dacă nu chiar opt.
Ai văzut ce de dinţi laţi are şi ce păroasă e!? Mai păroasă decât caprele tale. E arzoaie, iar asta o ştiu toţi flăcăii de-aici, până şi tăntălăii care slujesc la masă ştiu. Nu găseşti aşa ceva în şapte sate. N-o meriţi!           
            - După ce că eşti lacom, pe deasupra mai eşti şi obraznic.
Ce opt capre visezi pe pocita de fie-ta!? Şi ce-i dai într-una cu dinţii ăia? Are cinci dinţi laţi, doi sus şi trei jos, da’ ăia-s toţi.        
            - Păi dacă are gura proastă, ce te-aştepţi? Că altfel nu ţi-o lăsam io la cinci capre, de la şapte cât cerusem iniţial pe ea, tâlharule, ce eşti! Da’ tot te-am păcălit, că de fapt i-o promisesem prostului satului, căruia i-am spus că i-o dau pe două capre, deşi fie vorba-ntre noi ea nu face mai mult de juma’ de capră.
Ha, ha, ha, eşti mai fraier ca el!         
            - Gura! Ia ia de-aici o vadră de vin şi stai dracului în banca ta! Hai sictir!
            - Băi, ia stai aşa! Da’de unde ai tu atâtea vedre de vin?      
            - Nu-i treaba ta. Tu ai grijă să mulgi caprele pe care ţi le-am dat.

           Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.  

Text şi colaj foto de Dan Ioaniţescu
©

2 comentarii:

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA: